Da! Ce se intampla cu dragul nostru Cismigiu? 
L-au cucerit pasarile cerului! Doamne!... ce frumusete de pasari!... CIOOOORI!.
Parca eram in patria ciorilor.
Mi-e imposibil sa pot descrie aici duhoarea care se imprastia, mai ales in partea de est a parcului. Poate si in restul parcului, dar eu doar acolo am reusit sa patrund; mai departe mi-a fost imposibil... nu mai aveam aer, ma sufocam... mirosea a caine plouat (sa ma ierte bietele animale de comparatie).
Mi-e imposibil sa pot descrie aici duhoarea care se imprastia, mai ales in partea de est a parcului. Poate si in restul parcului, dar eu doar acolo am reusit sa patrund; mai departe mi-a fost imposibil... nu mai aveam aer, ma sufocam... mirosea a caine plouat (sa ma ierte bietele animale de comparatie).
De galagie ce sa mai zic, va inchipuiti... era un vacarm de nedescris.
Si asta nu e tot... pe langa mizeria care zacea pe jos, bancile erau adevarate opere de arta... una nu scapase de "penelul" "artistilor" din copaci (vezi foto).
Nu stiu daca si azi e la fel, eu am fost acolo acum trei zile, vineri 09 iulie.
Si asta nu e tot... pe langa mizeria care zacea pe jos, bancile erau adevarate opere de arta... una nu scapase de "penelul" "artistilor" din copaci (vezi foto).
Nu stiu daca si azi e la fel, eu am fost acolo acum trei zile, vineri 09 iulie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu