• greutatea mieilor sacrificați să fie între 10 și 14 kilograme
Tradiţia la români spune ca de Paşte să preparăm mâncare specifică acestei sărbători. Mielul fiind principalul aliment pe care îl punem pe masă, preparat într-o multitudine de feluri, nutriţioniştii ne recomandă ca aceste mâncăruri să le asociem cu multe legume şi fructe.
Pentru a evita o supraalimentaţie în această perioadă, ar fi bine ca două treimi din farfuria cu mâncare să conţină legume şi zarzavat, iar între mese să se facă o pauză de cel puţin trei ore.
Apoi, la masa festivă, ar fi bine să evitaţi ca, pe lângă preparatele tradiţionale, să consumaţi şi cârnăciori sau mititei, covrigei sau plăcinte, deoarece digestia vă va fi mult îngreunată. Nici ouăle nu trebuie consumate în exces – unul, cel mult două sunt suficiente la masa de Paşte. În ce priveşte desertul, de asemenea, o felie de cozonac, maxim două sunt de ajuns după o masă consistentă. Puteţi mânca ceva mai multe dimineaţa, la micul dejun, cu lapte sau ceai.
Şi băuturile trebuie consumate cu prudenţă. Cele alcoolice, spre exemplu, ar fi bine să fie asortate felului de mâncare. La sfârşitul mesei festive este indicată o ceaşcă de cafea neagră sau un pahar dintr-o băutură alcoolică pe bază de plante, ambele având proprietatea de a uşura digestia.
În exces, carnea de miel vă poate crea probleme
Carnea de miel are o valoare calorică ridicată şi un conţinut mare de colesterol, motiv pentru care specialiștii recomandă să fie consumată prudent și împreună cu multe legume, pentru a ușura digestia. Stufatul sau drobul trebuie să conţină cât mai multă verdeaţă şi orez.
Mieii care sunt sacrificaţi în această perioadă, pentru masa de Paşte, trebuie să aibă o greutate cuprinsă între 10 şi 14 kilograme. Carnea mieilor mai mici de 10 kilograme sau cu vârsta sub 9 săptămâni, poate produce probleme legate de conţinutul ridicat de colagen, ce o fac dificil de digerat, iar în caz de consum excesiv se poate declanşa chiar și un atac de gută, sau pot apărea afecţiuni gastro-intestinale şi hepato-renale la persoanele predispuse.
Trebuie știut că 100 de grame de carne de miel înseamnă 200-300 de kilocalorii şi un conţinut mare de potasiu. Organele, în special ficatul, dar şi carnea, conţin foarte mult fier (care se absoarbe uşor în organism), zinc şi carnitină (cu rol energetic), şi cantităţi mici de calciu, acid folic şi vitamina E. De asemenea, carnea de miel are un conţinut de proteine ridicat, dar şi multe grăsimi saturate: 80 miligrame de colesterol la 100 de grame.
Specialiștii recomandă ca în cazul preparării ciorbelor de miel carnea să se adauge doar în momentul fierberii. De altfel, cea mai indicată metodă de preparare a cărnii de miel este prin înăbuşire sau la grătar, evitându-se pe cât posibil prăjelile.
Persoanele suferinde sunt sfătuite să urmeze regimul prescris de medici. Astfel, un cardiac ar trebui sa mănânce nesărat – dacă are o astfel de indicație – și să asocieze la carne și pește, legume și zarzavaturi cu lămâie. Persoanele cu afecțiuni renale ar trebui să consume cu prudența ouă și carne, iar diabeticii, să evite zahărul.
Ca alternativă la carnea de miel ar putea fi cea de ied, vițel, pește sau curcan, aceasta din urmă fiind chiar dietetică, toate fiind mai ușor digerabile.
