Pãtrunjelul înlãturã respiraţia urât-mirositoare

(citiţi şi în Cronica Română de luni 11.05.2009)

Aparent, o plantã banalã folosită cu precădere în bucătărie, pãtrunjelul, are o valoare inestimabilã din punct de vedere terapeutic. Pe lângã calciu, magneziu şi iod, acesta conţine de patru ori mai multã vitamina C decât o portocalã, mai mult fier decât spanacul şi mai multe proteine decât ouãle. Combate cu succes anorexia, strãrile de greaţã sau vomã. Câteva frunze mestecate cu jumãtate de orã înaintea mesei vor spori pofta de mâcare.
Mai mult, aceastã plantã, prin conţinutul bogat în vitamine C 12, ajutã la dezvoltarea normalã a celulelor şi este foarte important pentru sarcinã, fertilitate, potenţã, previne apariţia bolilor degenerative sau cerebrale. Problemele sexuale şi de fertilitate pot fi înlãturate dacã se consumã în fiecare zi câte o linguriţã de pulbere din seminţe de pãtrunjel, timp de cinci-şase sãptãmâni.
Datoritã substanţelor nutritive esenţiale pe care le conţine, pãtrunjelul echilibreazã şi stimuleazã energia organelor. Are proprietãţi antialergice, întãreşte sistemul imunitar şi distruge radicalii liberi. Stimuleazã sistemul nervos, regleazã menstruaţia şi calmeazã durerile provocate de aceasta. Este bun antiseptic al tubului digestiv şi al cãilor urinare.
Poate fi consumat zilnic de cãtre fumãtori şi cei care consumã alcool, deoarece neutralizeazã efectele nocive ale tutunului şi alcoolului. Mestecatul a câtorva frunze de pãtrunjel înlãturã halena şi dezinfecteazã cãile respiratorii medii şi superioare.
Consumat crud în supe, salate sau ciorbe, oferã protecţie cãilor respiratorii şi plãmânilor, ficatului şi rinichilor şi împiedicã apariţia tumorilor canceroase.
Un kilogram de patrunjel fiert în doi litri de apã, ajutã la pierderea kilogramelor în plus, dacã sucul este bãut, câte o lingurã, din orã în orã.
Atenţie!
Gravidele şi femeile care alãpteazã pot consuma pãtrunjelul doar în supe sau ciorbe deoarece acesta reduce sau opreşte secreţia lactatã şi stimuleazã contracţiile uterine. Pentru evitarea eventualelor deranjamente stomacale, adulţii nu trebuie sã consume mai mult de 200 ml de suc pe zi, iar copiii, 60 ml.

Psoriazisul afectează circa 125 milioane de persoane din întreaga lume

(citiţi şi în Cronica Română de luni 11.05.2009)

· În România 800 000 de persoane suferă de această afecţiune.

Boală autoimună cronică, necontagioasă, care provoacă autoagresiunea organismului, psoriazisul, se prezintă sub forma unor leziuni roşiatice, elevate, inflamate, cu scuame ale pielii (denumite plăci) care se pot rupe şi sângera. În fapt, boala se asociază şi cu alte stări patologice (ex. artrita psoriazică, afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni oculare, obezitate etc.). Pacienţii pot suferi şi de depresie, izolare socială şi au o proastă imagine de sine.
Severitatea bolii variază de la o persoană la alta, aproximativ 25% dintre persoanele cu psoriazis aflându-se într-un stadiu moderat spre sever al afecţiunii.
Placa psoriazică se poate dezvolta oriunde pe piele, cel mai frecvent în zona scalpului, a genunchilor, a coatelor şi a porţiunii inferioare a spatelui. Poate apărea chiar şi pe mâini sau pe picioare, precum şi la nivelul unghiilor degetelor de la mâini şi picioare. Deşi se manifestă la toate vârstele, psoriazisul apare cu preponderenţă la persoane cu vârste cuprinse între 15 şi 25 de ani. Ţările cu mult soare sunt cele mai propice pentru dezvoltarea afecţiunilor psoriazice.

Impact profund negativ asupra calitãţii vieţii

Psoriazisul este o boalã poligenicã şi multifactorialã; o boalã cronicã inflamatorie autoimunã. La declanşarea ei concurã doi factori: predispoziţia geneticã şi, respectiv, stresul neuropsihic. Puseele periodice de psoriazis pot fi declanşate de numeroşi factori printre care alcoolul şi tutunul.
Bolnavii pot prezenta frecvent complicaţii autoimune; 30% dintre pacienþi suferã de artritã psoriazicã – articulaţiile şi oasele sunt afectate de procesul inflamator cronic care le deformeazã progresiv.
Riscul apariţiei bolilor cardiovasculare este cu o treime mai crescut la un pacient de 30 de ani cu psoriazis uşor şi de trei ori mai mare la cel cu psoriazis sever. Existã dovezi care demonstreazã cã cei afectaţi de boalã prezintã un risc crescut de dereglãri comportamentale şi dislipidemice – risc mare de obezitate. Impactul mental al psoriazisului este comparabil cu cel al cancerului, al bolii pulmonare sau al depresiei.

Tratamentul început la timp asigură o remisie de lungă durată

Psoriazisul este o boală cronică, de lungă durată, cu ameliorări şi agravări periodice, a cărei vindecare în întregime nu a reuşit-o nimeni. Extrem de important este ca fiecare pacient să-şi dezvolte propria strategie de a face faţă bolii. Esenţială în abordarea corectă a psoriazisului este comunicarea tuturor apropiaţilor pacientului (colegi de serviciu, prieteni, medic şi chiar societatea în ansamblul ei) cu acesta.
Înainte de a se recurge la un tratament anume, pacientul este examinat cu atenţie de medicul specialist. Acesta prescrie şi conduce un tratament care va fi individualizat, adaptat fiecărui pacient în parte. Individualizarea ţine cont de: vârstă, sex, afecţiuni asociate, tipul clinic de psoriazis, tratamente concomitente cu alte medicamente, răspunsul anterior la alte preparate administrate pentru terapia bolii etc.
Dacă tratamentul este bine adaptat, început la timp şi combinat cu o dietă corespunzătoare, fizioterapie, balneoterapie etc. remisia psoriazisului va fi de lungă durată (spuneam mai sus că nu poate fi vindecat complet, el apărând şi dispărând periodic).
În cadrul schemelor de tratament, pe lângă tratamentul local – cel mai frecvent utilizat – se poate recomanda şi un tratament sistemic (oral şi/sau injectabil).
Un astfel de tratament – care promite tratarea plăcii psoriazice moderată, până la severă – a fost lansat săptămâna trecută la Bucureşti sub denumirea comercială, HUMIRA (adalimumbab). Tratamentul nu poate fi găsit în farmacii dar, întrucât în România a fost creat programul naţional pentru psoriazis, pacienţii români asiguraţi medical, pot beneficia gratuit de el.
Potrivit producătorului, medicamentul a fost aprobată de către EMEA (Agenţia Europeană pentru Medicamente) ca tratament pentru psoriazis încă din decembrie 2007. HUMIRA este primul anticorp monoclonal 100% uman, pentru tratamentul psoriazisului, ce se poate auto-injecta şi care, potrivit rezultatelor a două studii – CHAMPION şi REVEAL – aproape jumătate din pacienţii trataţi cu acest medicament au atins un procent de dispariţie a leziunilor cutanate de 90%, în primele 16 săptămâni de tratament.
De reţinut că tratamentul nu trebuie iniţiat la pacienţii cu infecţii active, până când acestea nu sunt controlate.

„Trei-fraţi-pătaţi”, elixirul în bolile de piele

Terapia naturistă se bazează în primul rând pe purificarea întregului organism, în special prin alimentaţie – factor decisiv în tratarea bolii. Utilizarea plantelor medicinale, a laxativelor, depurativelor şi a tonicelor amare accelerează procesul de detoxifiere.
În primul rând trebuie oprit consumul de produse nocive (carnea, alcoolul, alimentele cu aditivi alimentari sintetici, zahărul, margarina, frişca sintetică etc.) şi trecut la o alimentaţie pe bază de legume, fructe crude, seminţe, cereale integrale, miere, sucuri naturale etc.
Postul negru, dieta crudiformă sau semicrudiformă sunt terapii la care pacientul poate apela pentru amplificarea efectelor tratamentului prescris de medic.
Totodată, administrarea, de două-patru ori pe zi a câte unei linguri de tinctură de soc, pe stomacul gol, în cure de cel puţin două săptămâni ajută la drenarea intestinului gros, foarte important în terapia bolilor de piele. Pacienţii care suferă şi de constipaţie pot urma cura cu tinctură de soc, chiar şi trei-patru luni cu pauze de câte o săptămână-două.
Pentru amplificarea efectelor plantelor laxative şi depurative se poate administra de patru ori pe zi, pe stomacul gol, câte o lingură de pulbere de anghinare. Aceasta se obţine prin măcinarea, cu râşniţa de cafea, a plantei bine uscată.
Elixirul numărul unu în toate bolile de piele – iarba de trei fraţi pătaţi – este foarte eficient şi în cazul psoriazisului, dacă se beau zilnic unu-doi litri de ceai din această plantă, în cure de una-trei săptămâni. Ceaiul se prepară prin înmuierea, de seara până dimineaţa, în jumătate de litru de apă, a unei cantităţi de patru linguri de trei-fraţi-pătaţi. Dimineaţa se filtrează, iar planta rămasă după strecurare se opăreşte cu jumătate de litru de apă clocotită şi se lasă la răcit. După răcire lichidul se strecoară, se amestecă cu cel anterior şi se poate consuma.
Concomitent cu acestea, pe locurile afectate, se poate aplica o cataplasmă cu tărâţe. Aceasta se realizează punând o mână de tărâţe în apă călduţă şi mestecând până se face o pastă omogenă care va fi pusă într-un tifon mai rar, se aplică pe zona afectată şi se ţine minimum o jumătate de oră. După ce aceasta se îndepărtează, se lasă pielea să se usuce apoi se aplică un unguent cu tătăneasă, gălbenele sau aloe. Se pot achiziţiona din comerţ.