In general, cei care au in familie sau in anturajul lor o persoana care sufera de depresie, au o atitudine usor peiorativa si chiar dispretuitoare fata de aceasta, ca si cum ea nu ar face destule eforturi sa-si depaseasca starea.
Fiind una dintre cele mai frecvente afectiuni psihice din lume, depresia, in esenta, se manifesta sub forma unei vulnerabilitati genetice care determina un dezechilibru biochimic la nivelul sinapsei, provocand astfel apatia si tristetea.
Ea are in general o evolutie in episoade, cu durate cuprinse intre 6 si 18 luni, dupa care, in mod spontan, se remite. A nu trata un episod depresiv inseamna a creste probabilitatea ca un alt episod sa apara, dar la un interval mai mic, iar perioada de vindecare sa fie mai mare. In plus, exista riscul cronicizarii, ducand chiar pana la aparitia riscului de suicid. Desigur, nu toate depresiile ajung in formele cele mai grave. Exista tratamente care, aplicate corespunzator, reduc aceste riscuri.
Simptomatologia bolii porneste de la apatie, dezinteres, lipsa capacitatii de a rezona emotional la ambianta, pana la insomnii, scaderea apetitului alimentar, scaderea libidoului, scaderea in greutate, plus o multime de alte simptome ce reprezinta echivalente ale depresiei, care uneori sunt somatice.
Printre cauzele aparitiei depresiei putem regasi vulnerabilitatea genetica a individului, dar si unele cauze externe cum ar fi: un deces in familie, o intamplare nefericita, esecuri profesionale sau sentimentale etc.
Daca pentru majoritatea indivizilor aceste cauze externe pot fi parcurse fara a se declansa un episod de depresie, pentru cei cu vulnerabilitati genetice, ele devin cauze aparente. Aparitia lor nu face decat sa potenteze substratul negativ, iar patologia explodeaza.
Doar medicamentele pot trata depresiile majore
Mitul conform caruia depresia este o problema de vointa a individului nu reflecta nici pe departe realitatea. Prin ea insasi, depresia determina o reducere a disponibilului de vointa, facand ca pacientul sa nu fie capabil sa se mobilizeze. Eforturile pe care le face, la presiunea celor din jur, nu fac decat sa il afunde si mai mult in starea de rau.
Sintagmele “tine de tine” sau “tine de vointa ta” nu sunt valabile in cazul depresiei. In general, daca un episod depresiv major se instaleaza, pacientul este foarte putin penetrabil la psihoterapie care, mai mult decat o reducere a impactului evenimentelor negative asupra acestei vulnerabilitati, nu prea poate face mare lucru. Intr-un episod depresiv major doar medicamentele pot ajuta, eventual combinate cu o consiliere psihoterapeutica.
Exista si aici o problema: teama ca medicatia poate da dependenta creaza multora o rezistenta la tratamentul antidepresiv. Specialistii dau asigurari ca antidepresivele nu distrug organismul. Intr-adevar, au unele efecte secundare, dar doar la inceputul tratamentului, circa trei saptamani din momentul administrarii lui. De regula, oamenilor nu li se explica aceasta situatie, iar ei renunta la tratament intrucat se asteaptau sa se produca o schimbare pozitiva clara si imediata. Acest lucru neintamplandu-se, abandoneaza tratamentul sau il schimba.
Boala tratata poate recidiva
Chiar daca, in tratamentului prescris, depresia a remis, exista posibilitatea ca ea sa recidiveze. Daca dupa primul episod probabilitatea de a face inca unul este in jur de 30-35%, dupa al doilea episod aceasta se ridica la 50 %, iar dupa al treilea chiar poate ajunge la 80 %. Nu inseamna insa ca este obligatoriu sa se repete.
Daca, insa, depresia nu este tratata, probabilitatea ca episoadele sa se repete creste, intervalul dintre ele scurtandu-se semnificativ, ajungand pana la stadiul de depresie cronica ce poate dura chiar ani de zile.
Trebuie stiut ca aceasta vulnerabilitate pe care o are depresivul il insoteste toata viata, pentru ca asa s-a nascut. Exista insa multe elemente care contribuie la declansarea patologiei, inclusiv elementul sezonier.
Voi continua saptamana viitoare cu prezentarea modalitatilor de preventie si tratare a starilor depresive.
Fiind una dintre cele mai frecvente afectiuni psihice din lume, depresia, in esenta, se manifesta sub forma unei vulnerabilitati genetice care determina un dezechilibru biochimic la nivelul sinapsei, provocand astfel apatia si tristetea.
Ea are in general o evolutie in episoade, cu durate cuprinse intre 6 si 18 luni, dupa care, in mod spontan, se remite. A nu trata un episod depresiv inseamna a creste probabilitatea ca un alt episod sa apara, dar la un interval mai mic, iar perioada de vindecare sa fie mai mare. In plus, exista riscul cronicizarii, ducand chiar pana la aparitia riscului de suicid. Desigur, nu toate depresiile ajung in formele cele mai grave. Exista tratamente care, aplicate corespunzator, reduc aceste riscuri.
Simptomatologia bolii porneste de la apatie, dezinteres, lipsa capacitatii de a rezona emotional la ambianta, pana la insomnii, scaderea apetitului alimentar, scaderea libidoului, scaderea in greutate, plus o multime de alte simptome ce reprezinta echivalente ale depresiei, care uneori sunt somatice.
Printre cauzele aparitiei depresiei putem regasi vulnerabilitatea genetica a individului, dar si unele cauze externe cum ar fi: un deces in familie, o intamplare nefericita, esecuri profesionale sau sentimentale etc.
Daca pentru majoritatea indivizilor aceste cauze externe pot fi parcurse fara a se declansa un episod de depresie, pentru cei cu vulnerabilitati genetice, ele devin cauze aparente. Aparitia lor nu face decat sa potenteze substratul negativ, iar patologia explodeaza.
Doar medicamentele pot trata depresiile majore
Mitul conform caruia depresia este o problema de vointa a individului nu reflecta nici pe departe realitatea. Prin ea insasi, depresia determina o reducere a disponibilului de vointa, facand ca pacientul sa nu fie capabil sa se mobilizeze. Eforturile pe care le face, la presiunea celor din jur, nu fac decat sa il afunde si mai mult in starea de rau.
Sintagmele “tine de tine” sau “tine de vointa ta” nu sunt valabile in cazul depresiei. In general, daca un episod depresiv major se instaleaza, pacientul este foarte putin penetrabil la psihoterapie care, mai mult decat o reducere a impactului evenimentelor negative asupra acestei vulnerabilitati, nu prea poate face mare lucru. Intr-un episod depresiv major doar medicamentele pot ajuta, eventual combinate cu o consiliere psihoterapeutica.
Exista si aici o problema: teama ca medicatia poate da dependenta creaza multora o rezistenta la tratamentul antidepresiv. Specialistii dau asigurari ca antidepresivele nu distrug organismul. Intr-adevar, au unele efecte secundare, dar doar la inceputul tratamentului, circa trei saptamani din momentul administrarii lui. De regula, oamenilor nu li se explica aceasta situatie, iar ei renunta la tratament intrucat se asteaptau sa se produca o schimbare pozitiva clara si imediata. Acest lucru neintamplandu-se, abandoneaza tratamentul sau il schimba.
Boala tratata poate recidiva
Chiar daca, in tratamentului prescris, depresia a remis, exista posibilitatea ca ea sa recidiveze. Daca dupa primul episod probabilitatea de a face inca unul este in jur de 30-35%, dupa al doilea episod aceasta se ridica la 50 %, iar dupa al treilea chiar poate ajunge la 80 %. Nu inseamna insa ca este obligatoriu sa se repete.
Daca, insa, depresia nu este tratata, probabilitatea ca episoadele sa se repete creste, intervalul dintre ele scurtandu-se semnificativ, ajungand pana la stadiul de depresie cronica ce poate dura chiar ani de zile.
Trebuie stiut ca aceasta vulnerabilitate pe care o are depresivul il insoteste toata viata, pentru ca asa s-a nascut. Exista insa multe elemente care contribuie la declansarea patologiei, inclusiv elementul sezonier.
Voi continua saptamana viitoare cu prezentarea modalitatilor de preventie si tratare a starilor depresive.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu